Ank’s World Weblog

Not Just another weblog – my thoughts, my life, my world

Cum tinem linga noi ceea ce ne aduce suferinta?

Spuneam ieri ca “rezistenta la schimbare”, la curgerea fireasca a energiei, la iubire si la viata poate fi recunoscuta de cite ori ne incapatinam sa retinem in vietile noastre lucruri care ne fac rau. Oameni care ne aduc suferinta. Situatii lipsite de limpezime, de bucurie si de frumusete. Stresul, scaderea capacitatii de aparare a sistemului imunitar, bolile, problemele vietii de zi cu zi, suferintele si luptele pe care le ducem mai mult sau mai putin evident sint simptome ale “rezistentei la schimbare”. Simptome ale neacceptarii starii de bine, ale neacceptarii “iubirii”. Insasi starea de suferinta indica rezistenta. Indica neacceptarea existentei unei puteri luminoase, inteligente, capabile sa traverseze si zidurile, si muntii, si fundurile oceanelor pentru a ordona existenta, dar – in mod special – mintea omeneasca. Suferinta si stresul ne arata, in plus, ca retinem in experienta noastra de viata exact acele opinii, persoane, lucruri sau situatii care ne tulbura, ne fac rau si ne intoxica, deopotriva mintea si experientele vietii. Daca, de exemplu, un om se comporta “rau” cu noi, obisnuim sa ne framintam, sa respingem comportamentul acelui om, sa-l judecam pentru alegerea sa. Judecatile si framintarile sint exact puterile prin care retinem in experienta “problema”, omul sau situatia creata. De obicei insistam sa fim iubiti de cineva chiar atunci cind acel cineva da semne de respingere. Formulam cererea de dragoste in termeni de judecata, de minie, de ura, de intolernata si neintelegere. Fie il judecam pe cel ce nu ne iubeste, fie ne invinovatim pe noi insine, ne credem lipsiti de merite, incapabili de a primi dragoste sau lipsiti de noroc. Si tocmai negativitatea noastra indica faptul ca sintem “rezistenti la iubire”. Caci, daca noi l-am iubi pe cel ce ne respinge, ce nevoie am avea sa-l mai judecam? Daca am simti dragoste pentru el, am simti ca-l iubim pur si simplu. Nu trebuie sa ne autojudecam, insa, pentru ca nu putem iubi neconditionat si nu putem sa ne lipsim de asteptarile omenesti. Pentru a atinge cu adevarat nivelul iubirii neconditionate avem nevoie de ani intregi de exercitiu si cautare spirituala in cel mai profund sens al cuvintului. Pina atunci, insa, a ne constientiza rezistenta la Viata, la fericire, la bucurie si la interventia divina este un pas urias catre schimbare. Pe masura ce vom reusi sa slabim dorinta noastra de putere asupra celor din jur si pe masura ce ne vom lasa mai putin corupti de impresiile pe care mintea ni le prezinta drept adevaruri, vom accepta mai mult, vom iubi mai mult, vom ierta mai mult si vom intelege mai mult. Vor veni zile in care vom sti ca sint oameni care ne iubesc si daca nu ne spun aceasta. Sint oameni care ne iubesc si daca nu ne fac daruri. Sint oameni care ne iubesc si daca nu ne suna de trei ori pe zi. Perceptia existentei iubirii ne va curata tiparele mentale eronate si credintele care ne-au hranit rautatea, ura, suferinta si deziluzia. A iubi si a ierta inseamna a renunta la rezistenta si a ne vindeca sufletele. Si aceasta-i tot ce putem face mai bun pentru noi si pentru cei ce ne inconjoara.

Sursa : 7 plus

februarie 27, 2008 Scris de Ank | Folositoare | | Niciun comentariu până acum.

Ce tip de barbat cauti?

Am primit un mail…nu eu am scris acest articol..dar mi se pare foarte interesant..si mai ales foarte important ca si restul femeilor sa il citeasca si sa mediteze la el…Enjoy!

Ea ramase un moment tacuta inainte de a-l privi n ochi si ii zise:
Vrei sa stii intr-adevar?
El raspuse: da
Atunci incepu sa zica:
Fiind femeie in acest timp, sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi si totul fara ajutorul unui barbat…
Imi pun intrebarea: Ce poti tu sa aduci in viata mea?
Barbatul ramase privind. Gandea cu siguranta ca este vorba de bani.
Ea, stiind ce gandeste el, spuse:
Nu ma refer la bani. Am nevoie de mai mult.
Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune in toate aspectele vietii.
El isi incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si privind-o ii ceru sa explice mai in detaliu.
Ea zise:
Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental.
Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleg prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad.
Caut pe cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu “ascultatoare”. Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele.Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne
ajuta reciproc.Cand termina se uita la el si il vedea foarte derutat si intrebator.
El ii zise: Ceri mult.
Ea raspunse: Valorez mult.

februarie 17, 2008 Scris de Ank | Folositoare | | Niciun comentariu până acum.

Criza de sens

Spuneam ieri ca “a avea un sens in mintea noastra” inseamna a avea motivatie pentru viata! Momentele in care ne pierdem sensul ori nu-l putem vedea, gasi, percepe sau gindi sint resimtite de catre toate fiintele ca lipsa de energie, de chef pentru viata, pentru activitate, actiune sau chiar pentru relaxare. Noi avem un sens, insa, prin insasi existenta noastra. Aparitia pe lume a fiecarei fiinte este plina de sens. Este radianta. Puternica si legata de toate lucrurile si de toate fiintele ce ne inconjoara! Prezenta fiecarei gize in existenta are un sens profund! Dar noi nu putem percepe aceasta oricind. Noi uitam Viata care pulseaza dincolo de constienta si aceasta pentru ca ne pierdem in ceea ce orientalii numesc “iluzie” si-n ceea ce noi vedem, de fapt, “realitatea”. Pina vom putea percepe natura iluzorie a existentei, ne vom cauta cu indirjire “sensul vietii”. Si, daca nu avem nevoie sa traim un puternic sentiment al importantei personale, ne putem gasi sensul in fiecare clipa, in orice am face! Daca Egoul nostru nu are nevoie de putere, ne vom gasi sensul in a creste un animalut de casa ori a planta flori in fiecare primavara. Sensul pe care ni-l gasim reprezinta, intr-un fel sau altul, energia de care avem nevoie pentru a trai. Si vom ajunge acolo unde avem nevoie pentru a ne justifica existenta in planul fizic, chiar daca existenta nu ne cere o justificare expresa. Nevoia de a avea un sens in viata ne impinge catre activitate, miscare, implicare sociala, familiala sau de ajutor. Atunci cind pierdem sensul ori ni se pare ca nu mai avem nici unul, ne putem simti bolnavi, dezenergizati, incapabili de implicare in anumite actiuni, incapabili sa investim energie si pasiune pentru ceea ce facem. Asemenea momente pot fi intelese ca unele prin care sufletul nostru ne cere sa identificam un sens spre care alegem sa mergem, sa pasim cu incredere si cu forta. Sentimentul de a ne fi pierdut sensul ori de a nu intelege care este drumul nostru apare intotdeauna ca un contrast emotional, prin care sufletul ne invita sa alegem ce anume ne atrage pentru a ne continua viata cu bucurie si cu gratie. Cu alte cuvinte, sufletul ne cere sa definim precis ce anume ne place tocmai in clipa in care simtim profund ca nu ne mai place nimic. Multi oameni cad intr-o capcana psihologica in asemenea momente, duc prea departe “criza lipsei de sens”, o transforma in disperare si astfel isi pierd dorinta de a trai. O serie intreaga de boli incurabile se dezvolta pe fundalul interior al unei “crize de sens”. De fapt, in plina criza trebuie doar sa ne amintim ce anume ne atrage sa facem, ce ne place, ce ne da energie, vitalitate, caldura si putere de viata! Incapacitatea de a iesi dintr-o “criza de sens” la timpul potrivit transmite un stres puternic in intregul nostru sistem; in loc de endorfine, creierul secreta catecolamine (substante nocive, ale caror efecte in timp pot fi dramatice). Identificarea corecta a sensului nostru ne creaza, in schimb, stare de buna dispozitie, placere, bucurie si energie pentru ceea ce facem!

Sursa: 7 Plus

februarie 6, 2008 Scris de Ank | Folositoare | | Niciun comentariu până acum.

In preajma unui om vesel

Transmiterea emotiilor este un fenomen spontan, automat, dincolo de orice vointa sau intentie personala. Unii vorbesc despre “energiile negative” pe care le primesc de la altii, desemnind – in acest fel – puterea emotiilor noastre de a schimba realitatea altor oameni, ca si puterea altor oameni de a modifica ceea ce pare real pentru noi. De fapt, acest fenomen ne dezvaluie existenta unui univers subtil, a unui univers nevazut, straniu, fascinant, tulburator, a unei lumi “inteligente” care coexista in acelasi timp cu noi, dar intr-un spatiu imaterial. Informatiile trec de la un creier la altul, dar nu intotdeauna ele sint receptionate de ceilalti asa cum le transmitem, caci fiecare beneficiaza de un sistem propriu de traducere. Istoria personala, existenta in psihologia fiecaruia dintre noi, traumele si fericirile prin care ne-am perindat in viata reprezinta filtrele care ne limiteaza sau ne faciliteaza capacitatea de a interpreta informatiile si energiile existente in mediul inconjurator. O energie extrem de puternica, precum este energia unui sfint sau a unui iluminat, a unei fiinte care-a trecut printr-un amplu proces de transformare a constiintei este deosebit de puternica si capabila sa schimbe mentalul lumii inconjuratoare prin simpla prezenta. Totusi, acest lucru se intimpla in anumite conditii. O minte prabusita in durerile sale nu se va putea ridica la nivelul conectarii cu energia unui sfint. Intentia si dorinta, iubirea si aprecierea pentru cel ce se afla in fata noastra sint conditii esentiale de “ridicare” a psihicului propriu si intrare intr-o lume interioara mai luminoasa si mai plina de speranta. Cu alte cuvinte, nici cea mai luminoasa fiinta de pe Pamint nu ne poate ajuta sa iesim de pe coclaurii furiilor, ai rautatilor mentale si deprimarilor fara sa avem in noi insine intentia de a ne indrepta spre bine. Cea mai puternica forma de accesare a nivelelor mai inalte ale constiintei si de modificare a mintii noastre a fost, este, si va fi intotdeauna iubirea. Daca avem norocul sa iubim un sfint, o fiinta foarte pozitiva, un om curat in mintea si in intentiile sale, vom fi inaltati prin aceasta iubire si vom accesa mental frumusetile unei constiinte iubitoare si luminoase. Nu vorbim aici despre dragostea erotica, ci despre orice fel de iubire si, in mod special, iubirea neconditionata. Iubirea pentru un copil, pentru un animal, pentru un parinte, admiratia si recunostinta fata de cineva care ne-a sprijinit in viata, orice traire afectuoasa poate fi exact “butonul” care se autodeclanseaza in prezenta unui cimp energetic mai inalt, capabil sa ne sprijine prin simpla sa existenta. Asadar, in fiecare dintre zilele vietii noastre sa evocam un moment de afectiune, de iubire pentru cineva. Sa ne exprimam iubirea sau aprecierea, chiar daca nu ni se intimpla numai ceea ce dorim sau ne incinta. Important este sa luam legatura cu fiinte mai pozitive, mai luminoase, mai capabile de speranta si de caldura, care ne pot ajuta sa iesim mai curind din pasele negre in care ne scufundam. Prezenta unui om mai vesel in preajma noastra poate fi o binecuvintare, caci veselia este un aspect puternic al constiintei inalte si unul care confirma ca in planurile mai profunde ale fiintei majoritatea lucrurilor serioase ale lumii trezesc hazul.

Sursa: 7 Plus

ianuarie 25, 2008 Scris de Ank | Folositoare | | Niciun comentariu până acum.