Cum tinem linga noi ceea ce ne aduce suferinta?

Spuneam ieri ca “rezistenta la schimbare”, la curgerea fireasca a energiei, la iubire si la viata poate fi recunoscuta de cite ori ne incapatinam sa retinem in vietile noastre lucruri care ne fac rau. Oameni care ne aduc suferinta. Situatii lipsite de limpezime, de bucurie si de frumusete. Stresul, scaderea capacitatii de aparare a sistemului imunitar, bolile, problemele vietii de zi cu zi, suferintele si luptele pe care le ducem mai mult sau mai putin evident sint simptome ale “rezistentei la schimbare”. Simptome ale neacceptarii starii de bine, ale neacceptarii “iubirii”. Insasi starea de suferinta indica rezistenta. Indica neacceptarea existentei unei puteri luminoase, inteligente, capabile sa traverseze si zidurile, si muntii, si fundurile oceanelor pentru a ordona existenta, dar – in mod special – mintea omeneasca. Suferinta si stresul ne arata, in plus, ca retinem in experienta noastra de viata exact acele opinii, persoane, lucruri sau situatii care ne tulbura, ne fac rau si ne intoxica, deopotriva mintea si experientele vietii. Daca, de exemplu, un om se comporta “rau” cu noi, obisnuim sa ne framintam, sa respingem comportamentul acelui om, sa-l judecam pentru alegerea sa. Judecatile si framintarile sint exact puterile prin care retinem in experienta “problema”, omul sau situatia creata. De obicei insistam sa fim iubiti de cineva chiar atunci cind acel cineva da semne de respingere. Formulam cererea de dragoste in termeni de judecata, de minie, de ura, de intolernata si neintelegere. Fie il judecam pe cel ce nu ne iubeste, fie ne invinovatim pe noi insine, ne credem lipsiti de merite, incapabili de a primi dragoste sau lipsiti de noroc. Si tocmai negativitatea noastra indica faptul ca sintem “rezistenti la iubire”. Caci, daca noi l-am iubi pe cel ce ne respinge, ce nevoie am avea sa-l mai judecam? Daca am simti dragoste pentru el, am simti ca-l iubim pur si simplu. Nu trebuie sa ne autojudecam, insa, pentru ca nu putem iubi neconditionat si nu putem sa ne lipsim de asteptarile omenesti. Pentru a atinge cu adevarat nivelul iubirii neconditionate avem nevoie de ani intregi de exercitiu si cautare spirituala in cel mai profund sens al cuvintului. Pina atunci, insa, a ne constientiza rezistenta la Viata, la fericire, la bucurie si la interventia divina este un pas urias catre schimbare. Pe masura ce vom reusi sa slabim dorinta noastra de putere asupra celor din jur si pe masura ce ne vom lasa mai putin corupti de impresiile pe care mintea ni le prezinta drept adevaruri, vom accepta mai mult, vom iubi mai mult, vom ierta mai mult si vom intelege mai mult. Vor veni zile in care vom sti ca sint oameni care ne iubesc si daca nu ne spun aceasta. Sint oameni care ne iubesc si daca nu ne fac daruri. Sint oameni care ne iubesc si daca nu ne suna de trei ori pe zi. Perceptia existentei iubirii ne va curata tiparele mentale eronate si credintele care ne-au hranit rautatea, ura, suferinta si deziluzia. A iubi si a ierta inseamna a renunta la rezistenta si a ne vindeca sufletele. Si aceasta-i tot ce putem face mai bun pentru noi si pentru cei ce ne inconjoara.

Sursa : 7 plus