Criza de sens

Spuneam ieri ca “a avea un sens in mintea noastra” inseamna a avea motivatie pentru viata! Momentele in care ne pierdem sensul ori nu-l putem vedea, gasi, percepe sau gindi sint resimtite de catre toate fiintele ca lipsa de energie, de chef pentru viata, pentru activitate, actiune sau chiar pentru relaxare. Noi avem un sens, insa, prin insasi existenta noastra. Aparitia pe lume a fiecarei fiinte este plina de sens. Este radianta. Puternica si legata de toate lucrurile si de toate fiintele ce ne inconjoara! Prezenta fiecarei gize in existenta are un sens profund! Dar noi nu putem percepe aceasta oricind. Noi uitam Viata care pulseaza dincolo de constienta si aceasta pentru ca ne pierdem in ceea ce orientalii numesc “iluzie” si-n ceea ce noi vedem, de fapt, “realitatea”. Pina vom putea percepe natura iluzorie a existentei, ne vom cauta cu indirjire “sensul vietii”. Si, daca nu avem nevoie sa traim un puternic sentiment al importantei personale, ne putem gasi sensul in fiecare clipa, in orice am face! Daca Egoul nostru nu are nevoie de putere, ne vom gasi sensul in a creste un animalut de casa ori a planta flori in fiecare primavara. Sensul pe care ni-l gasim reprezinta, intr-un fel sau altul, energia de care avem nevoie pentru a trai. Si vom ajunge acolo unde avem nevoie pentru a ne justifica existenta in planul fizic, chiar daca existenta nu ne cere o justificare expresa. Nevoia de a avea un sens in viata ne impinge catre activitate, miscare, implicare sociala, familiala sau de ajutor. Atunci cind pierdem sensul ori ni se pare ca nu mai avem nici unul, ne putem simti bolnavi, dezenergizati, incapabili de implicare in anumite actiuni, incapabili sa investim energie si pasiune pentru ceea ce facem. Asemenea momente pot fi intelese ca unele prin care sufletul nostru ne cere sa identificam un sens spre care alegem sa mergem, sa pasim cu incredere si cu forta. Sentimentul de a ne fi pierdut sensul ori de a nu intelege care este drumul nostru apare intotdeauna ca un contrast emotional, prin care sufletul ne invita sa alegem ce anume ne atrage pentru a ne continua viata cu bucurie si cu gratie. Cu alte cuvinte, sufletul ne cere sa definim precis ce anume ne place tocmai in clipa in care simtim profund ca nu ne mai place nimic. Multi oameni cad intr-o capcana psihologica in asemenea momente, duc prea departe “criza lipsei de sens”, o transforma in disperare si astfel isi pierd dorinta de a trai. O serie intreaga de boli incurabile se dezvolta pe fundalul interior al unei “crize de sens”. De fapt, in plina criza trebuie doar sa ne amintim ce anume ne atrage sa facem, ce ne place, ce ne da energie, vitalitate, caldura si putere de viata! Incapacitatea de a iesi dintr-o “criza de sens” la timpul potrivit transmite un stres puternic in intregul nostru sistem; in loc de endorfine, creierul secreta catecolamine (substante nocive, ale caror efecte in timp pot fi dramatice). Identificarea corecta a sensului nostru ne creaza, in schimb, stare de buna dispozitie, placere, bucurie si energie pentru ceea ce facem!

Sursa: 7 Plus